David Prodan (1902-1992)
David Prodan s-a născut pe 13 martie 1902 în satul Cioara, azi Săliștea, județul Alba, într-o familie de țărani – un detaliu biografic important pentru opțiunile tematice ale istoricului de mai târziu.
După primele clase școlare în localitatea natală, David Prodan a urmat cursurile gimnaziului din Sebeș și ulterior, pe cele ale Colegiului Kún din Orăștie. În toamna anului 1921, tânărul studios al unei familii cu puține posibilități materiale era admis la Facultatea de Litere, secția română – Istorie, din cadrul Universității Regele Ferdinand I. Profesorii săi au fost generația-emblemă a Clujului universitar interbelic: Sextil Pușcariu, Gheorghe Bogdan Duică, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Ioan Ursu (despre acesta menționează că a fost hotărâtor în îndrumarea spre istorie universală), Virgil Bărbat. După terminarea facultății, David Prodan s-a înscris la cursuri doctorale sub îndrumarea profesorului Ioan Lupaș. În 1937 a obținut titlul de doctor în Istorie cu o teză despre Răscoala lui Horea în comitatele Cluj și Turda, lucrare publicată un an mai târziu. Angajat ca arhivist la Arhivele Statului, filiala Cluj, s-a mutat în 1937 ca bibliotecar-arhivist la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. În septembrie 1940, după dictatul de la Viena, s-a refugiat la Sibiu împreună cu majoritatea corpului profesoral și a personalului auxiliar al universității clujene. S-a reîntors la Cluj în 1945. Cu numai un an înainte, în 1944, îi apăruse lucrarea Teoria imigrației românilor din Principatele române în Transilvania în secolul al XVII-lea. În 1948 a publicat Supplex Libellus Valachorum, operă de mare anvergură intelectuală, considerată cea mai reeditată carte a unui istoric român (a beneficiat de 6 ediții în română, una în limba engleză și germană). Acest volum a cântărit decisiv la primirea în Academia Română și ulterior, la ocuparea unui post la catedra de istorie modernă a Facultății de Istorie și la conducerea secției de istorie medie a Institutului de Istorie al Academiei. Într-un context în care presiunea politicului asupra istoricilor și a scrisului istoric era una considerabilă, în anii ʼ50, David Prodan a fost acuzat de reacționarism, naționalism, lăsându-i-se de înțeles că nu mai este dorit nici la catedră, nici în cercetare. Într-o primă fază, s-a pensionat pe caz de boală și ulterior, la nici 60 de ani împliniți, se pensionează definitiv. Din această perioadă datează volumele: Iobăgia în Transilvania (I-III), Încă un Supplex Libellus Valachorum – 1804, Urbariile Țării Făgărașului (III), Problema iobăgiei în Transilvania 1700-1848, Transilvania și iar Transilvania și Răscoala lui Horea (I-II). Este aceasta capodopera creației prodaniene, un necesar punct de referință pentru orice istorie transilvană a secolului al XVIII-lea. David Prodan rămânea astfel consacrat drept istoricul vieții sociale prin excelență. Valoarea contribuțiilor lui David Prodan în domeniul cercetării istoriei a fost confirmată nu doar pe plan național (prin premiile obținute și prin accederea în Academia Română), dar și internațional (în 1986 a fost invitat membru în Asociația Istoricilor Americani, un for de prestigiu care grupa nume de prim rang ale istoriografiei mondiale).
Intersectându-se în decursul unei vieți cu aproape tot ceea ce însemna infrastructura culturală a urbei clujene (Universitatea, Institutul de Istorie, Biblioteca Universitară, Arhivele Statului, Academia Română), David Prodan rămâne o personalitate distinctă a mediului cultural transilvănean din a doua jumătate a secolului XX, un destin care, deși nevoit să creeze în timpuri complicate, a reușit să găsească refugii prin care să supraviețuiască moral și profesional.
Andreea Dăncilă Ineoan
Muzeul Memorial ”David Prodan”
