Florina Iordache este absolventă a Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, promoția 2004, și director executiv MagiCAMP.
De 5 ani, MagiCAMP organizează tabere de vară pentru copii cu diagnostic oncologic, iar din 2016 și tabere pentru copii care au suferit arsuri grave și copii care au pierdut pe cineva drag.
În casele și apartamentele MagicHOME din 8 orașe cu secții de onco-pediatrie din țară și străinătate, MagiCAMP oferă cazare gratuită pentru părinții care însoțesc copiii în perioada în care sunt internați. Este un efort colectiv care se întâmpla cu suportul voluntarilor și susținătorilor MagiCAMP: donatori prin SMS la 8844, folosind cuvantul MAGIC, pentru 2 euro lunar, sau la 8864 pentru 4 euro, donatori prin Formularul 230 de redirecționare a 3.5% din impozitul pe salariu, companii care direcționează 20% din impozitul pe venit.
- Ce studii ați absolvit în cadrul Universității Babeș-Bolyai (facultatea, specializarea, nivelul de studii)?
Am venit în Cluj-Napoca la facultate în 2004. Eu și colegii mei am fost ultima generație de studenți ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației care a urmat 4 ani de studii la nivel licență. În anul II m-am îndrăgostit de psihologia socială și apoi de psihologia organizațională. Mi-a plăcut foarte mult să fiu studentă și cred că meritul este al profesorilor mei, chiar dacă atunci credeam că efortul lor mi se cuvine. Cred că nu le-am spus mulțumesc suficient de des și de tare.
2. Care este organizația/compania/instituția în care activați momentan și poziția ocupată aici?
În urmă cu 9 luni m-am mutat în București. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi lăsa în urmă Clujul cu ușurința cu care am făcut-o. Dar a fost o decizie ușor de luat pentru că m-am mutat în București pentru a mă alătura echipei MagiCAMP (www.magicamp.ro). La MagiCAMP suntem o mână de oameni care se străduiesc în fiecare zi să ofere ajutor copiilor cu afecțiuni grave și familiilor lor. Din 2014 MagiCAMP organizează tabere de vară pentru copii cu diagnostic oncologic. Iar din 2016, după incendiul de la Colectiv, la Brănești, în Dâmbovița, facem și tabere pentru copii care au suferit arsuri grave și copii care au pierdut pe cineva drag. În casele și apartamentele MagicHOME din 8 orașe cu secții de onco-pediatrie – București, Cluj-Napoca, Craiova, Târgu Mureș, Iași, Timișoara, Viena și Chișinău – oferim cazare gratuită pentru părinții care însoțesc copiii în perioada în care sunt internați. Lună de lună, sunt 250 de familii care primesc un colet cu alimente, haine, rechizite sau obiecte de igienă personală. Ne străduim să facem un pic mai ușoară viața familiilor care au copii cu afecțiuni grave și să aducem un strop de zâmbet. Rolul meu în MagiCAMP este de director executiv. Când esti un ONG mic cu proiecte multe și ai o echipă foarte implicată, provocarea e doar să ne coordonăm eforturile și să cerem ajutor când avem nevoie.
3. Descrieți pe scurt traseul profesional pe care l-ați avut după finalizarea studiilor.
În ultimul an de facultate m-am angajat ca asistent de training într-o firmă de consultanță. Făceam organizare de training, pregăteam materiale pentru traineri whack a mole human. În timpul doctoratului am lucrat în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai, aproape 5 ani. Am iubit să lucrez cu studenții și mi-a fost foarte greu să decid să plec, dar simțiam că nu mai e locul meu acolo. În 2014 am preluat un rol într-o companie multinațională. A fost un șoc cultural, organizarea muncii, interacțiunea dintre colegi, ritmul de muncă, totul funcționa după reguli complet diferite. A doua experiență corporate, în industria IT, mi s-a potrivit mult mai bine. Am avut o echipă fantastică pentru care sunt foarte recunoscătoare. În 2017 însă am început o certificare în Coaching la Institutul de Formare Continuă al Universității Cambridge. A fost pentru mine un prilej să reanalizez cine vreau să fiu și primul pas către venirea mea la MagiCAMP.
4. Ce înseamnă pentru dumneavoastră proiectul “MagiCAMP” și cum se poate implica comunitatea în sprijinirea acestuia?
În tabara MagiCAMP e o înscripție pe un perete: “Bine ai venit la MagiCAMP, locul unde se visează frumos”. A fost unul dintre primele lucruri care m-au făcut să tresar când am ajuns acolo. Tresar de fiecare dată și când oamenii care au fost vreodată la Brănești, numesc tabăra “acasă”. Așa simt acum despre MagiCAMP, că e acasă. Și nu mă refer doar la tabără, ci la toată organizația, la toate proiectele ei.
MagiCAMP există doar pentru că există o comunitate fantastică de oameni cu o sete uriașă să facă bine. Anul trecut în tabără au fost 262 de copii, dar și 220 de voluntari, oameni care iubesc să se joace cu copii și care își alocă o săptămână din viață facând orice pentru a face un copil să râdă în hohote și să se bucure de o săptâmână în care boala și spitalul nu există. E un efort colectiv care se întâmpla cu suportul voluntarilor și susținătorilor MagiCAMP: donatori prin SMS la 8844, folosind cuvantul MAGIC, pentru 2 euro lunar, sau la 8864 pentru 4 euro, donatori prin Formularul 230 de redirecționare a 3.5% din impozitul pe salariu, companii care direcționează 20% din impozitul pe venit. Simțim că suntem înconjurați de oameni cu care împărtășim aceeași valoare fundamental: vrem să facem bine acolo unde este cel mai mult nevoie.
5. Pe parcursul carierei dumneavoastră profesionale ați întâlnit o situație dificil de gestionat sau v-ați confruntat cu un eșec? Ce lecții ați desprins din această situație?
Sigur, foarte multe… Se întâmplă ca lucrurile să nu iasă cum le plănuiești, poți să le tratezi ca eșecuri, sau poți să le privești ca oportunități de învățare. Mi-a fost, de exemplu, foarte dificil să plec de la Catedra de Psihologie, deși a fost o decizie asumată. Ani de zile am fost convinsă că îmi doresc o carieră în cercetare. Când am plecat am trăit experiența ca o pierdere uriașă. Dar experiența aceasta m-a învățat multe despre identitatea mea profesională, despre valorile în care cred. Cred că e bine să eșuezi din când în când. Te face sa-ți interoghezi obiectivele, să-ți reevaluezi criteriile în baza cărora iei decizii. M-aș bucura să avem așa oportunități de reflecție când ne ies lucrurile, dar pe mine euforia succesului mă deturnează, mă face mai puțin inclinată să reflectez și să învăț din experiențele prin care trec.
Eșecurile mele m-au fomat mai mult decât reușitele.
6. Ce înseamnă pentru dumneavoastră succesul profesional?
Se definește și redefinește cu regularitate. O vreme aș fi zis că succesul este să-ți plătești singur facturile și să nu depinzi financiar de nimeni, sau expunerea la experiențe de învățare cât mai diverse. În altă etapă de dezvoltare am crezut că e despre a-mi atinge obiectivele sau despre a fi apreciată pentru munca mea. Acum e succes dacă ce simt, ce gândesc și ce fac sunt toate aliniate. Și dacă pot să ajut să le fie altora un pic mai bine.
7. Dintre cunoștințele și abilitățile dobândite pe perioada studiilor, care au fost acelea care v-au facilitat succesul în carieră?
Recent, o fostă colegă din universitate mi-a descris parcursul profesional ca fiind hectic, nici pe departe unul de succes. Un lucru mie mi-e clar, mi-a plăcut să învăț în toate contextele profesionale în care am fost. Anii de studiu m-au învățat să învăț. Pentru asta sunt cel mai recunoscătoare.
8. Ce ați recomanda unui student din anul I? Dar unui proaspăt absolvent?
Mă feresc să ofer sfaturi și recomandări, suntem diferiți, trăim în contexte diferite și beneficiem de oportunități diferite, valorile noastre sunt diferite. Cred că un lucru este însă important: să-ți asumi responsabilitatea propriei tale dezvoltări. Nici universitatea și nici organizațiile în care lucrăm nu sunt responsabile pentru cât și cum ne creștem, doar noi.
